joi, 16 iunie 2011

Fara titlu (3)...

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de lună. (Lucian Blaga)

marți, 10 mai 2011

Dezamagire...

        Oare cat dureaza pentru un om sa isi dea seama ca in viata nu este important ce ai, ci pe cine ai? Atunci cand in sfarsit realizeaza acest lucru, din pacate, nu mai au pe nimeni langa ei. Nu imi vine sa cred cum unii oameni pot fi atat de neoameni…mi-e sila de mult prea multe, dar cel mai tare mi-e sila de mastile astea zilnice, pe care le purtam dom’le agasant si cu o totala nesimtire…si pentru ca masca nu e indeajuns, completam cu un orgoliu pe masura si refuzam sa privim in stanga si in dreapta…
        Mi`am dat seama saptamana asta cat de important e in viata sa pretuiesti persoanele de langa tine. Nici nu stii cand le pierzi. Si e foarte posibil sa regreti, insa mult prea tarziu...

luni, 25 aprilie 2011

sâmbătă, 23 aprilie 2011

Paste fericit, tuturor !

Lumina in suflete, 
Speranta in ganduri, 
Bucurie in inima,
Multe, multe impliniri voua.
Sarbatori fericite tuturor !



joi, 21 aprilie 2011

Regasire ?

Regasire

Afara picura
un cantec despre ploi
e-atat de analgezic...
il vom purta in noi.

Ne-am regasit abia acum,
cand timpul e fragil,
ai riduri largi pe frunte
iar eu sunt tot copil.

Fara cuvinte calde,
la fel ca in trecut,
sa repetam scenariul
atat de cunoscut.

Sa fim doi mimi in noapte
sa ne jucam iubirea
prefa-te ca iti pasa
mimez eu, fericirea.

Caci maine nu se stie
ce roluri vom primi
si daca partenerii
chiar se vor iubi.

Si daca vom avea
succes, cu piesa noastra
poate o mai jucam
cand ma intorc acasa... 

Sursa : aici

vineri, 15 aprilie 2011

Zmeul si Zmeura...

Un Zmeu iubea o Zmeură, ci ea
Pe-un rug aprins de-amurg se perpelea,
Cu fesele roşind mereu mai tare
De-atît extaz şi-atîta încîntare.
Şopîrle moi se cotileau să-şi lase
Alături coada fină de mătase,
Ca o dovadă că au fost şi ele
Pe-acolo, suferind de pofte grele,
Şi bulburucii forfoteau pe prundul
Izvoarelor înfiorate-n gîndul
C-or să le-nţepe solzii, fără veste,
Abia acum, la capăt de poveste,
Cînd vraja, risipită, nu mai este...

                                 Emil Brumaru ?


Si continuare mea...
Un Zmeu iubea o ZmeuRea 
Si zmeura iradia senzualitate cat un cactus.

luni, 11 aprilie 2011

Trezeste-te si.....lupta

        Mda, nu ma lasati sa dorm. Nu-i nimic, am sa va trezesc si eu. Nu,nu, nu cu bombe, cu galeti de apa rece. Macar de ati avea nevoie.Tot voi mi-ati spus sa stau de vorba cu mine insumi, sa imi fiu propriul "pisisicolog" si asa am facut. Sa imi dau palme mi-a fost cam greu, deci recunosc, nu am facut'o.
        Am dat de o melodie frumoasa a lui Roger Waters, Perfect Sense si am gasit acolo un indemn..."hold on, soldier" care m-a facut sa imi amintesc de mine, de celalalt eu, cel care zambeam mereu, care luptam pentru orice cauza, chiar si atunci cand aveam cele mai mici sanse de izbanda.Otilia,Cipri, Eric,Bianca,Andreea, am cate o galeata de apa rece pentru fiecare, doar sa vina momentul potrivit.Va dedic voua melodia. Aaaa si o poezie.

De vorbă cu mine însumi 
                      Ion Minulescu

Vorbesc cu mine însumi, cum aş vorbi c-un frate
Întors rănit din lupta cu zilele de ieri,
Şi parcă tot nu-mi vine să cred că n-am dreptate -
Că El şi Eu nu suntem decât acelaşi frate,
Şi-aceeaşi rană-i doare pe ambii scutieri.

Armurile alt'dată pătate de rugină
Azi par mai sclipitoare decât oricând,
Iar spada,
Încrucişată-n luptă de-atătea ori,
E plină
De sângele netrebnic al celor ce cad prada
Aceluiaşi proteic şi veşnic Torquemada.

Vorbesc cu mine însumi şi-mi zic:
- De ce mă minţi
De-atâţia ani de-a rândul că tu eşti cel mai mare
Din toţi îmblânzitorii cohortelor barbare,
Că-n gestul tău palpită străvechile altare,
Iar vasta catedrală, zidită de părinţi,
Cu-ntreaga-i melodramă de Dumnezeu şi sfinţi,
O poţi schimba-ntr-o clipă,
De nu ţi-ar fi ruşine
De bărbile lor albe,
De mine
Şi de tine?

Vorbesc cu mine însumi şi-mi zic:
- De-atâţia ani,
De când mă porţi spre-acelaşi sublim necunoscut,
De ce mă minţi cu-aceleaşi îndemnuri de temut
Şi-mi profanezi credinţa cu-acelaşi prefăcut
Surâs -
Citit pe buze de josnici curtezani?
De ce din armonia supremelor cântări
Azi nu se mai aude decât grozavul urlet
Al celor ce se-neacă în descărcâri de tunet
Departe,-n cine ştie ce profunzimi de mări!...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Mă simt aşa de singur, c-aproape-mi este frică
Să mai vorbesc cu mine,
Şi-mi zic:
- Ascultă, frate,
Ascunde-ţi rana,
Uită c-ai fost rănit şi tu -
Tu, ce-ai strivit atâţia ce nu se mai ridică -
Te scutură de greul armurii-nsângerate;
Iar celui ce te-ntreabă de-ţi sunt sau nu-ţi sunt frate
Răspunde-i: "Nu".

joi, 7 aprilie 2011

Caut doctor de suflete.

       Punct si de la capat. Mereu am spus ca trebuie sa incep o viata noua alaturi de cineva. Total dezinteresat. Doar sa-mi mangaie sufletul. Nu cred  ca cer prea mult. M-am invartit in stanga, in dreapta,... pustiu. Ce naiba ? Chiar nu e nimeni ? Ma multumesc cu oricine. Cred ca oricine stie bandaja un suflet ranit. Eu am mainile legate, ca as face'o eu. Aaaa, dar nu am pregatirea necesara.
       Hmmm, dar poate fi totusi periculos. Nu toti oamenii se intorc sanatosi de la medic. Fir'ar...Poate ar trebui sa stau in ploaie.Asa poate m-as curata de pacate. Dar nuuuu, zilele trecute a plouat cu acid sulfuric. Oricum, nu m-a vazut nimeni ca am plans. Asta era intentia. Sa nu ma vada nimeni. Apoi am stat la soare, in speranta ca apa impregnata in mine se va evapora si eu ma voi evapora odata cu ea.Dar nu, nici asta nu s-a intamplat. Nici macar soarele nu mai imi e prieten. Isi lasa si el amprenta, adanc. Ma tarasc pana la primul spital. Caut un doctor de suflete.

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Ganduri intr-o oglinda sparta...

      Nu, n'am sa va povestesc despre cartea lui Octavian Paler, "Autoportret intr-o oglinda sparta", nici n'am sa dau citate de-a lui.
       In capul listei "not to do" pe podium s'ar afla faptul ca nu imi place sa ma barbieresc. Si tocmai asta am facut acum cateva clipe, inainte de a ma apuca sa scriu pe blog.  Mi-am spus ca e mai bine sa ies in curte,pentru ca e soare inca, acolo unde pe un perete al casei sta atarnata o oglinda sparta, un termometru si o "chestie" cu un mesaj : "be an angel, don't smoke". E opera lui fratemiu. Nu,nu, fratemiu nu e tigan si nici nu fumeaza, doar ca ii plac "chestiile". Sa le atarne prin tot locul.
       Si in timpul "operatiunii" asteia, mi'au trecut prin minte tot felul de chestii. Auzisem niste pustani care se dadeau cu scuterele pe strada, faceau galagie,injurau si alte chestii care imi distrageau atentia de la barbierit. Parca era mai bine in baie, chiar daca e rece si e lumina proasta. Si ma gandeam la cum eram eu acum cativa ani. N-aveam scuter, nici telefon mobil. De injurat nu injuram, pentru ca imi era rusine de vecini si pentru ca ma jucam cu prieteni, nu cu "draci". Eram veseli, respectuosi si stiam sa ne bucuram de copilarie.Aveam jocurile noastre. Doamne, cat de bine era.
       Acum, privindu-ma in oglinda, vedeam ceva ce nu imi placea. Vedeam un om matur, un barbat, cu barba nerasa de o saptamana,cu ganduri aiurea, invidios pe pustanii de afara, invidios pe el, ca si'a pierdut copilaria prea devreme, ca nu si'a pastrat prietenii din copilarie, ca nu mai are timp sa se joace, ca e obligat sa isi ia viata prea in serios. Am insa timp sa scriu pe blog, sa imi cante Eric Clapton, sa vad ca pe Realitatea se vorbeste despre recesiune si criza, pe HBO e "In deriva". In deriva sunt si eu, sau sunt derivat dintr'un Cubulet. Patratel e numele meu, pentru ca am colturi. 
      Din nou nu-mi vad rostul, din nou am ganduri aiurea, din nou caut,dar nu gasesc,din nou imi pun intrebari tampite, din nou sunt nemultumit.
      Ce trebuie sa schimb ? Ce caut ? Ce vreau ? 
      Unde'mi esti sa ma rotunjesti (wow, fac rime), unde'mi esti ? M'am saturat sa fiu Patratel. Vreau sa fiu Cerculet, sa pot sa ma rostogolesc printre, fara sa fiu observat.

      P.S.: Am sa sparg oglinda aia de tot sau am sa o vopsesc.

vineri, 1 aprilie 2011

Despre dificultati...

Se spune despre dificultati ca au rolul de a intari caracterul uman, nu de a-l descuraja. Adica daca ai speranta si increderea ca vei trece peste, cu siguranta vei reusi. Intamplator, am dat peste o povestioara care mi-a placut mult si m-am gandit sa o impart cu voi.



Un caine se rataceste prin jungla. Plimbandu-se el linistit vede un tigru indreptandu-se in goana spre el, cu intentia clara sa-l manance.
"- Am incurcat-o! Ma va manca tigrul!!" gandi cainele
Dar imediat vede niste oase pe jos. Se aseaza pe burta si incepe sa roada oasele, cu spatele la tigru. Chiar inainte ca tigrul sa sara, cainele exclama satisfacut, frecandu-se pe burta: 
"- Mmmm, delicios tigru! Oare or mai fi si altii pe-aici?"
Auzind, tigrul se opreste din salt si infricosat se prelinge pe langa copaci, luand distanta: 
"- A fost cat pe-aci! Cainele aproape ca m-a dat gata!" 
O maimuta care a urmarit scena dintr-un copac, sperand sa se puna bine cu tigrul, fuge dupa acesta ca sa-i povesteasca inselatoria. Cainele nostru o vede. Maimuta il ajunge pe tigru, si-i spune pe fata toata tarasenia. Tigrul, inecat de furie zice: 
"- Urca in spinarea mea si vei vedea ce ii voi face eu cainelui!"
Acum cainele vede tigrul cu maimuta in carca si se gandeste: 
"- Ei, cum o mai scot la capat de data asta?" 
Dar in loc sa fuga se intoarce cu spatele la atacatori prefacandu-se ca nu i-a vazut. Si... cand acestia au fost destul de aproape zice: 
"- Unde e maimuta aia?! De juma de ora am trimis-o sa-mi aduca un tigru si nici acu nu s-a intors!!! "
Morala:
Sunt situatii in viata noastra in care experimentam situatii dificile. Sunt convins ca daca am putea sa ne rescriem sau controlam viata, le-am elimina cu multa bucurie.
Iar atunci cand furtuna se abate asupra noastra, de obicei ne adapostim, intram in defensiva si asteptam sa vina din nou vremuri mai bune.
Ceea ce trebuie sa constientizam este ca tocmai aceste situatii delicate ne pot ajuta sa ne transformam in diamante.
Doar luand atitudine si incercand sa ramai calm, atunci cand toti ceilalti se pierd cu firea, poti iesi victorios!
Voi cum treceti peste dificultati ?

joi, 31 martie 2011

Despre credinta si "antonimul" ei.

       Vorbeam astazi cu un coleg si la un moment dat m-a intrebat daca eu cred in Dumnezeu, pentru ca el nu stie ce sa raspunda la intrebarea asta. Am ezitat cateva clipe sa ii raspund, de fapt m-am gandit ce sa ii raspund, stiind ca nu va fi multumit de ceea ce ii voi raspunde si stiam cam despre ce urmeaza sa vorbim. I-am spus ca da, cred si ca si eu astept sa faca o minune in viata mea, cat de curand. A strambat putin din nas si a inceput sa imi povesteasca despre el si sotia lui, ca se chinuie de mult timp sa faca un copil,medici, tratamente, alea alea si nimic.Mi-a mai dat un exemplu la fel de concludent, copilul unui alt coleg, care a fost operat pentru nu stiu ce de vreo sase ori si tot nu e bine. "Dumnezeu de ce nu face acolo o minune, daca noi nu meritam, macar cu copilul acela sa faca ceva?"...Hmmm, da. Iar m-a lasat fara replica. "Dumnezeu de ce a facut minuni doar acum 2000 de ani si acum nu mai face?"
        Recunosc,uneori si eu imi pun astfel de intrebari,dar la gandul ca Doamne-Doamne m-ar putea auzi, imi cer repede iertare si ma intreb pe mine cum pot fi atat de prost sa ii cer Lui explicatii, Lui, care are un plan cu fiecare dintre noi.
        E mereu furios, tipa la colegi, injura ca la usa cortului, se cearta cu toata luma, jigneste, dar are si o parte sensibila, o parte sensibila, care il face sa fie "moale", tacut, cu capul in pamant.
        Astazi nu s-a certat cu nimeni. E noul meu coleg. De azi, privirile noastre se vor intalni zilnic.Vom lucra impreuna si probabil vom mai vorbi despre asta dar nu stiu ce sa ii spun.Nu prea ma pricep eu la sfaturi, dar stiu ca  nu poti da mana cu cineva daca tii pumnul strans. Sa incerc sa il consolez ? Sa ii spun sa mai incerce ? Sa se roage ? Sa continue sa creada ? Voi ce credeti ca ar trebui sa ii spun ?
        Nu e bine sa tii in tine furia, mahnirea,durerea, cum nu e bine nici sa o descarci asupra persoanelor din jurul tau. Acum ca ii cunosc frustrarea, ar trebui sa fac pe psihologul ? Dar ce sa ii spun?

miercuri, 30 martie 2011

Citate (3)...

Descoperi dragostea, nu atunci cand intalnesti persoana perfecta, ci cand descoperi perfectiunea unei persoane imperfecte. (Sam Keen)

marți, 29 martie 2011

As vrea...

        As vrea sa intalnesc persoana care sa nu ma judece dupa marca adidasilor pe care o port. Cineva care sa ma tina strans de mana si sa nu-mi dea drumul decat atunci cand trebuie sa manance. Sau nu. As hrani-o eu, cu toata dragostea.Ce bine ar fi. As vrea sa intalnesc persoana care sa nu ma judece dupa felul cum gandesc, sau cum reactionez la bine,frumos,urat.
       As vrea sa intalnesc persoana care sa ma intelega cand sunt trist, obosit, sa ma mangaie si sa vrea sa ne odihnim impreuna. Sa ma inteleaga cand sunt nebun, cand ma port ca un copil, cand iau decizii pripite, cand tip la persoanele dragi ca apoi sa imi cer iertare.
       As vrea sa intalnesc persoana care sa nu isi dea ochii peste cap cand imi descopera vreun defect.
       As vrea ca acea persoana sa imi acopere defectele, sa le corecteze, pentru ca nu pot fi perfect.
       As vrea ca acea persoana sa imi iubeasca ochii, mainile, dar mai ales sufletul asta tarat prin noroi.

duminică, 27 martie 2011

in lumea furnicilor...sau interviu cu o furnica, sau...

       A fost frumos astazi de dimineata si m'am gandit sa ma asez pe o bordura de beton si sa las Soarele sa imi mangaie trupul.Eram in tricou.Prima oara anul asta, parca. Si ce imi vad ochilor...hmmm...zambila roz,mov, alba, nasturei, albastrele,pietricele...si furnici. Multe furnici. Incep sa la privesc, sa le studiez indeaproape.Ma bucuram ca pot face asta. Daca as fi avut o lupa as fi fost mai bucuros. Le urmaream cu privirea. Una mai curajoasa, incerca sa urce pe o zambila. O alta, impiedicandu-se de o piatra, a incercat sa o mute de la loc. Cat curaj. Cum sa te pui cu o piatra de patru cinci ori mai mare decat tine ? Doua stateau de vorba, ba despre vreme, ba despre ploaia de ieri. Se plangea ca i-a distrus casa. Ce furnica prostuta. Nu si-a facut asigurare.
       Intre timp, Soarele intrase dupa nori sau norii si-au pus in gand sa ma supere, asa ca a trebuit sa intru.
       O gasesc pe Ea. Nu imi mai pasa ca nu e soare afara.Nu imi mai pasa de nimic.Ea era acolo si era bine.Era foarte bine. Aveam soare, aveam caldura, aveam marea la picoare, ma bucuram de vant,ma bucuram ca ii pot trece mana prin par, ca ii pot face un sirag de perle, ca pot opri timpul doar pentru noi. Eram ba zeul timpului, ba zeul iubirii, doamne cate nu eram. Dar trebuia sa ma trezesc din vis. Afara era inca lumina, iar eu nu dormeam.Trecusera cateva ore de azi dimineata. S-or fi intamplat multe in lumea furnicilor.
        Ma hotarasc sa ies din nou afara, sa vad ce imi fac noii prieteni si fiindca soarele era din nou prezent, imi permit sa il cert de ce ieri dupa ploaie nu mi-a oferit un curcubeu. Nesuferitul.
        Ma asez asadar din nou pe bordura si imi fixez privirea spre furnici. Eram acum Zeul furnicilor. Le vad din nou pe cele doua care stateau de vorba. Greu de crezut ca erau aceleasi. Aaaa, ba da, erau acelasi, pentru ca erau imbracate la fel ca cele de dimineata. Dar ce or fi vorbit atat ? Imi pun mana deasupra lor, astfel incat sa fac umbra. Una din ele se sperie, crezand ca e vreun monstru si o ia la fuga. Cealalta statea si se uita nepasatoare la mine. O iau in mana cu grija sa nu o strivesc. Ma asteptam sa strige sa ii dau drumul, ca are treburi si copii de crescut, dar nu, nici vorba.
       - Nu mi-e frica de tine, stii ?
       - De ce nu ti-e frica? Nu vezi cat de mare sunt ?
       - Pentru ca stiu ca nu ai sa imi faci rau.Nu vrei sa imi faci rau,chiar daca ai putea.
       - Esti curajoasa furnicuto.Felicitari !
       - Nu. Sunt doar increzatoare. Auzi ? Ai putea sa ii spui monstrului ala cu patru picioare, cu coada si blana galbena, sa nu mai imi distruga casa de cate ori trece prin gradina cu flori ?
       - Te referi la catelusa mea,nu ? Ok, iti promit ca nu o mai las in gradina, daca imi promiti ca si tu faci o sedinta cu surorile tale si le spui sa nu mai intre in casa, pentru ca ar putea fi periculos.
       Batem palma si dau sa o las jos, cand nu mica mi-e mirarea ca vreo trei furnici incercau sa urce pe mine. O fi dat asta mica vreun semnal celorlalte ? O fi sunat vreo sirena in orasul furnicilor ? Ma simteam acum ca Guliver in tara piticilor. Parca la un semnal, doamnele furnici ar fi scos funii si m-ar fi legat.Eram speriat de-a binelea, cand tot asta mica ma linisteste.
       - Stai linistit. Sunt surorile mele care vin sa iti multumeasca. Fiecare are sa iti spuna cate ceva. Asculta-le!
       Prima mi-a spus ca trebuie sa ma bucur de mai multe ori de soare, de ploaie, de mirosul florilor, de lucruri mici si neinsemnate si mi-a aratat o furnica ascunsa dupa o pietricica si o alta ascunsa intr-o crapatura.M-a intrebat daca imi place ce vad.Am raspuns ca nu.Mi-a zambit, mi-a multumit si a plecat.
       A doua mi-a spus ca ea toata iarna a umblat prin noroaie, prin vant. Ca zapada i-a dat planurile peste cap, dar ca acum e fericita ca e frumos afara, si ca poate umbla in voie prin lumea larga. Mi-a multumit si a plecat, neintorcand capul inapoi.
       A treia, mai timida,mai modesta, mi-a spus doar ca ea si-a dorit un fir de iarba macar si acum a primit parfumul atator flori minunate, a primit copaci inmuguriti.E cea mai fericita dintre furnici. Mi-a multumit si a plecat urcand direct pe narcisa galbena, unde o asteptau doua furnici mai mici.
       Si acum stau si ma intreb de ce mi-au multumit toate furnicile astea ? Care e mesajul pe care incercau sa mi-l transmita ? Chiar sunt un zeu in lumea furnicilor ? Sau e doar o inchipuire a mea ? Ce s-ar intampla sa arunc o galeata cu apa in gradina? Ce s-ar intampla cu furnicile ? Precis isi vor face o casa in alta parte.In gradina vecinilor. Dar oamenii ? Oamenii ce ar face daca o forta de neoprit le-ar distruge casa ? Daca un zeu ar acoperi Soarele pentru cateva zile? Daca o mana uriasa m-ar lua acum, oare cum as reactiona ?
      Suntem atat de diferiti de furnici. Uneori suntem mai puternici, alteori mai slabi. Chiar acum ma duc sa ma lupt cu o echipa de furnici-ninja care au urcat pe mine. Sper sa nu ma muste prea rau. Daca nu inving, ma gasiti in lumea furnicilor.

sâmbătă, 26 martie 2011

Cu întârziere, Ana Blandiana...

         Pentru ca si mie imi place Ana Blandiana, pentru ca am citit-o pe Bianca, pentru ca am auzit-o pe haapciu, pentru ca ma simteam indatorat sa o fac, pentru ca si eu imi pun o mie de intrebari pe minut, gasesc 1001 raspunsuri care nu ma multumesc, diferenta fiind ca eu nu mai sunt copil, iar ingerul....dar sa nu vorbim despre ingeri.
         Deci, Ana Blandaiana :


Ana Blandiana - Intrebari

De ce nu se-amesteca totul?
De ce nu se-acopera
Pielea lucioasa a pamântului cu blana?
De ce nu rasare iarba verde si frageda
Pe spinarea fierbinte a fiarelor din paduri?
De ce nu le cresc pomilor aripi
Si pasarilor radacini?
De ce nu ciripesc pietricelele fericite
De pe marginea râului?
Eu de ce nu învat sa urasc?
Eu de ce?
- O, Doamne, ce copil obositor,
Ofteaza îngerul.

Citate (2)...

Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)

miercuri, 23 martie 2011

Fara titlu (2)...

        Nu stiu ce sa scriu. Nu stiu daca ar trebui sa mai scriu, ca oricum nu ati intelege nimic. De fapt nici nu vroiam sa deschid calculatorul. La ce bun. M'am gandit totusi ca mai sunt vreo doua persoane care si'ar pune intrebari, daca nu m'ar vedea. Nu, n'am murit, inca.
       Am scris dincolo o "dedicatiune" pentru ea. Citeam pe blogul lui Amy ca " Orice ai face în viaţă va fi nesemnificativ, dar este foarte important să faci ceva,pentru că nimeni nu va face!". Eu ce naiba sa mai fac ? Nu imi mai vad rostul. Nu mai vad nimic roz,rosu,verde. Inainte vedeam elefanti roz,mov, ba mai mult ii coloram eu. In trei culori. Si iarba refuza sa iasa din pamant.Deci de unde sa imi iau veredele ? Ce imaginatie. Bolnava. Intru pe mess, ea nu era.Oricum stau pe invizibil. Dar pentru Dee Deee stau mereu online. Era doar Dee Deee. Imi zic hai sa'i scriu, ca ea mereu ma binedispune, mereu pot glumi cu ea. E un fel de pastila, care ma face sa zambesc, sa rad chiar, sa rad in hohote, dar si Dee Deee e in "depresiune pietrii dracului". Ce naiba se intampla cu lumea asta? Incotro ne indreptam ?
         Azi am primit vizita unui ciudat. De fapt soramea, nu eu. Am sa va povestesc din ce mi-a povestit ea. Era un tip care a venit de prin b(B)ucuresti, sa vanda. Ce sa vanda ? Produse forever. Am auzit cate ceva despre, dar nu ma pasioneaza. De fapt nu ma intereseaza. Deloc. Eu sunt sanatos tun.Doar "greierul" mi-e bolnav, dar nu, nu-s nebun. Si nu las pe nimeni sa patrunda acolo.Doar piticii mei au dreptul si uneori Patratzel, dar Patratzel e mai tot timpul ocupat cu alte tampenii. Asa, sa revenim la timpul ala. Cica avea o haina groasa, cu buzunare mari, in care tinea telefoane, o gramada de telefoane. Cravata alba, cu inimioare rosii care cica era murdara. Si ce a mai remarcat soramea, erau unghiile, care erau mari, dar mari, la toate degetele, parca erau dalea lipite. Ciudat zic eu. Al naibii de ciudat, pentru un barbat care vine sa iti prezinte ceva spre vanzare. Oricum eu sunt mai ciudat decat el, asa ca n'ar trebui sa il mai critic. Mare "afacerist, contrabandist,combinationist" pe langa oferta de produise "forever", tipul ii promite sora'mii o carcasa pentru raritatea ei de teleofon. Printre altele, i-a spus sora-mii ca el nu s'a uitat la televizor de vreo 3 ani, ca nu il ajuta cu nimic. La naiba. Aici sunbt perfect de acord cu "ciudatul". Pe orice post vezi doar despre al trei-lea razboi mondial, despre irinel si monica si despre pepe si querida. Hala. Asta pleaca. Trec ore. Ora 20:00. O suna asta pe sora'mea, ca deh, blonda i-a dat numarul, sa poata stabilii detalii( i-am promis un telefon nou, ce model vrea ea, dar nu, nu poate renunta la vechitura aia. damn, i mean DAMN )sa o intrebe ce culoare sa aibe carcasa si alte cele. Se vorbesc ei vreo zece minute, ba despre telefoane, ba despre forever, ba despre naiba stie ce si soramea, emotionata peste masura, asteapta pana miercurea viitoare, ca "domnul cu unghiile lungi" sa vina de la b(B)ucuresti cu magnifica carcasa de telefon(scuzati cacofonia).
        Cred ca intr'o noapte am sa o vopsesc pe sora'mea bruneta, satena, roscata, carunta. Si am sa o si tund. Asa, sa fie si ea la moda.Poate imi mai vin idei.
        Sora'mea se uita pe animal planet. Poate nu o mai tund.
        Sunt obosit.Scriu aiurea. Noapte buna.

marți, 22 martie 2011

Fericirea nu se cumpara. Fericirea se simte.

      Daca iti cumparam o luna patrata, erai fericita ? Imi zambeai ? Ma sarutai ? Dar ce naiba faceai cu o luna patrata? In ce consta fericirea ta ? Te pot acuza de furt calificat si omor cu premeditare ? Cum de ce ? Mi-ai furat sufletul si l'ai injunghiat pana au curs lacrimi de sange din el. Apoi, sa te asiguri ca e mort, ai calcat pe el, cu tocurile tale cui si vazand ca inca respira, te-ai gandit sa il ingropi la 2 metri sub pamant, sa fii sigura ca nu ai sa'l mai vezi vreodata. Sa fii sigura ca ca nu lasi nimic in urma. Nici un semn, nici o amprenta.
      Ahh, dar de ce imi pun atatea intrebari despre tine chiar si acum. De ce naiba nu pot sa traiesc, pur si simplu. Sa ma bucur de ceea ce am, putin, mult, bun, prost, dar macar e ceea ce am eu. Nu ceea ce astept sa imi ofere altcineva. Nu "goango", nu ne potriveam deloc. Eu simplu, tu complicata; eu negru, tu rosie; eu buburuz, tu goanga; eu fumator de aer, tu "fumatoare de vise"; dar nu, nu, nu, nu iti mai fac publicitate. N-as vrea sa ma injure vreun el.
       Imi beau veninul acum. Veninul pe care mi l'ai impregnat in piele. M'ai tatuat cu semnul diavolului intr'un moment de naivitate, dar eu nu imi vand sufletul. Prefer sa tac, sa mor in singuratate, sau sa ma insor cu o statuie. Stii, in "Parcul Eminescu" e o statuie care'mi place. Maine am sa merg sa o vad.Daca nu ploua. Ne intalnim acolo ? Poate pui si tu ochii pe "vreun statui".
       Acid ? Da.
       Ironic ? Al naibii de...
       Rece ? ...poate doar racit
       Suparat ? Trist.
       Absent ? Cu motivare.
       Cu regrete ? Doar pentru timpul pierdut.

duminică, 20 martie 2011

un pesimist + o optimista = doi realisti ?

Am avut doua zile tampite. Al naibii de tampite.Si urmeaza o saptamana si mai tampita, cu ganduri aiurea, cu munca pana la epuizare, cu ploaie(nu ca nu as iubi ploaia, dar nu acum),noroi si oameni falsi.O multime de oameni falsi, de care nu pot scapa. Sunt colegii mei, care ma vor "tuns" dar eu nu vreau sa ma tund. Imi sta bine asa. :-) Sunt pesimist din fire, naiba sa ma ia, dar astazi am cunoscut'o pe ea. Ea, o straina. Nu stiu nimic despre ea,doar numele si ....franturi. Dar ce conteaza. Ceea ce conteaza e ca m-a facut astazi sa zambesc. Putini sunt cei care reusesc asta. Ea a reusit din prima. Cum ? Nu stiu. Intrebati-o pe ea.Are idealuri. Eu nu am, dar m-a facut din nou sa visez, sa vad departe, sa zambesc.
Hmmmm, de oameni ca ea ar trebui sa ma inconjor.
Multumesc, Andreea.

Despre dragoste...

Cred că dragostea ne ridică în propriii noștri ochi. Și cât de mult ai vrea să fii așa cum te vede celălalt! Ai dori, și chiar încerci, să micșorezi distanța dintre ceea ce știi că ești în realitate și ceea ce intuiești că vede în tine cel pe care-l iubești. 
(Autoportret într-o oglindă spartă – Octavian Paler)

sâmbătă, 19 martie 2011

Aiurea....

Mda, totul e aiurea, dar absolut totul. Sau poate sunt doar eu aiurea şi totul e normal. Sunt frustrat, deprimat, obosit şi cu gândurile aiurea. Chiar acum când scriu, la radio cânta "Celelalte cuvinte - Dacă vrei "....


Dacă vrei privirea să-mi las în podea 
Calcă peste ea, calcă peste ea. 
Dacă vrei de tine să simt că-s robit, 
Lasă-mă uimit, lasă-mă uimit. 

Dacă vrei cu tine lumina s-o împart, 
Lasă-mă să ard, lasă-mă să ard. 
Dacă tot ce-i dus vrei din urmă s-ajung, 
Lasă-mă să curg, lasă-mă să curg. 

Dacă vrei să ştii ce-am în suflet şï-n gând, 
Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt, 
Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt, 
Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt...



         Atunci când scriu, tac. Când sunt deprimat, obosit, supărat,nervos şi naiba mai ştie cum sunt, tac sau scriu pe blog , sau ascult muzică. Alifantis, Iris, Zoia Alecu, Alexandrina, mă duc într-o lume doar a mea, în care mă adâncesc şi nu las pe nimeni să pătrundă. De ce nu pot zâmbi ? Am şi răspunsul. De prost. Îmi vine să-mi închid telefoanele şi să nu le mai deschid. Să pierd cele cinşpe mii de milioane de minute şi să nu-mi pese, ca altădată,când aveam cu cine să le vorbesc. Aş intra pe "mess", dar de teama că ar putea fi şi ea, prefer să nu. Sa stau invizibil ? Poate intră Dee Deee. Cu ea aş putea vorbi. Ea m-ar înţelege ? Da. Cred că ea m-ar intelege, chiar dacă eu nu mă înţeleg. Voi mă înţelgeţi ? De ce vă spun vouă toate astea ? De unii m-am apropiat mult, poate prea mult. M-am deschis atât cât credeam că e necesar.Nu îmi place ca cineva să ştie totul despre mine din gura mea, să mă descopere. Doar aşa îmi poate fi tovarăş. Ştiu că unii mă cred tâmpit, dar nu-mi pasă.Ăsta-s eu şi n-am ce-i face, altul ca mine mama nu mai face. Mă bucură că am fost, sunt şi voi fi sincer. Nu îmi place să port mască. 
           Mă enervează că am pus telefonul să mă trezească la ora 7 pentru că trebuia să plec undeva, dar pentru că ploua, s-a contramandat, dar nu l-am auzit şi a sunat atât de mult, încât a venit mama să îl oprească şi să mă trezească. Şi pentru că ploua, mi-am zis să mai stau in pat, că doar sâmbăta îmi permit să fac asta, în restul zilelor trezindu-mă la ora 6 fix. Dar bineinţeles că nu. Vecinul săpa naiba ştie ce cu excavatorul şi chiar dacă termopanele's nemţeşti...no effect. Nu ştiu cum a trecut timpul de la 7 până la 11:30, dar ştiu că am binevoit să mă ridic din pat pentru a o duce pe mama la piaţă. Asta a fost o bucurie. Că o pot duce pe mama, că eram cu ea in maşina şi cu fratele, că nu era aglomerat (de obicei în Arad e un infern să mergi pe centru,sâmbăta dimineaţa) , că nici urmă de ploaie, doar câţiva nori, pe o jumătate de cer.
         Iubesc să fiu cu familia şi să gonesc cu maşina prin oraş. 
         Urăsc că am un crater într-o măsea şi mi-au intrat alune din batonul de ciocolată. 
         Iubesc că îmi cânta "Naţional FM". 
         Urăsc că nu o pot suna să îi spun tot ce simt.
         Iubesc că sora îmi povesteşte despre visurile ei.
         Urăsc să mă lovească vreo depresie şi să nu ştiu să scap de ea.


         Dar de ce depresie, acum când ar trebui să mă bucur de primăvară, să mă bucur că i-am arătat că nu sunt laş, să mă bucur că mama e sănătoasă, să mă bucur că am un job bun şi că săptămâna viitoare merg în delegaţie, să mă bucur de sticla de Pepsi care mă aşteaptă îmbietor să o deschid, să ma bucur de viaţă...
         Când viaţa îţî dă o mie de motive pentru a plânge, caută o mie şi una motive să zâmbeşti.
            

vineri, 18 martie 2011

Gânduri în exces...

          Îmi zic: în sfârşit a venit primăvara ! 
          Am lăsat ca vicisitudinile unui sezon să-mi umbrească bucuria celorlalte.De ce? Nici eu nu ştiu. E bine să nu iţi judeci viaţa doar după o perioadă grea, pentru că te afunzi în noroi şi mizerii şi nu te mai scoate nimeni nici cu tabul. E bine să îţi depăşeşti greutăţile singur şi sigur vor veni apoi vremuri bune. O spun asta acum, într-o perioadă roz, pentru că mi s-au întânplat două, trei lucruri bune, dar rămân acelaşi realisto-pesimisto-tâmpito-maniaco-depresiv
           Off-la-naiba-în-puii-mei-ce-bleg-sunt.  
           Am stat de vorbă astăzi cu o "Doamnă". De fapt ea a stat de vorbă cu mine. A intrat subtil în vorbă cu mine întrebându-mă la ce oră vine autobusul şi ridicând din umeri am lăsat să se înţeleagă că nu ştiu. După două trei ture prin staţia goală, se apropie iar de mine şi îmi spune că merge la mănăstire. Ridic sprânceana dreaptă ca un fel de "wtf, ce vrei de la mine ? chiar crezi că mă interesează ? " Îmi zâmbeşte şi mă întreabă de ce sunt abătut. Cât tupeu. Mă gândesc două trei secunde dacă să îi răspund sau nu şi negăsind un răspuns mai bun, îi spun că nu am nici un motiv să fiu fericit. Dacă era un prieten sau o cunoştinţă, probabil i-aş fi spus motivul, dar unei străine...? Începe să îmi povestească despre ea, că e văduvă de 12 ani, că i-a murit fiul, că sora ei are cancer, că are restanţe la bloc şi altele. Cam 20 de minute, până a venit autobusul, mi-a povestit în detaliu, ultimii 20 de ani ai vieţii ei, în tot acest timp, eu ascultând-o şi din când în când aprobând sau dezaprobând, monosilabic.
           Urcând în autobus, speram să scap nu de ea, ci de drama vieţii ei, pentru că aveam eu destule gânduri, ca să o mai ascult şi pe ea. Dumnezeu parcă mi-a ascultat ruga, pentru că în autobus era sora ei, care probabil mergea şi ea la mănăstire. O femeie la vreo 60 de ani, rumenă în obraji şi care făcea mereu glume, pentru a-şi binedispune sora. Vrând nevrând, am ascultat conversaţia celor două până la staţia la care urma să cobor. Prima povestea despre treburile cotidiene, cine a vizitat-o, ce a gătit, ce a citit prin ziare, uitând de probleme, de griji, de datorii. La un moment dat îmi puneam întrebarea dacă e aceiaşi persoană cu care am vorbit în staţie şi dacă nu cumva coborâse fără să observ. Mă gândeam că a disimulat, pentru a mă întrista mai rău, dar ce motiv ar fi avut...? A doua glumea mereu, ba despre despărţirea "querida - pepe", ba despre Vadim, ba despre administratorul care o curtează. Nici nu gândeai că acea femeie ar avea cancer.
          Trăieşte simplu îmi spunea cineva, cândva. Fericirea iţi menţine dulceaţa, încercările te fac puternic,durerile te fac uman, eşecurile te fac umil, succesele te fac încrezător. 
          Dau să cobor şi "Doamna" mă trage de mânecă şi îmi spune să zâmbesc mai des, pentru că îmi stă bine. Primul gând a fost că acea "Doamnă" nu m-a văzut deloc zâmbind, în timpul conversaţiei noastre şi nici nu ne-am mai întâlnit vreodată, pentru că mi-aş fi amintit. Reţin foarte bine chipurile oamenilor cu care intru în contact. Abia acum realizasem cât de "luminată" la faţă era; parcă era o transcendenţă a unui înger într-un om. Pe moment am comparat-o cu Fecioara Maria, iar în dreapta ei, pe sorăsa, cu un drac care îmi tragea cu ochiul. 
          Iritat, şoferul mă întreabă dacă mă hotărăsc să cobor sau nu. Tresar şi printre zecile de gânduri, primul era cum am putut greşi astfel. Să o asemuiesc pe Fecioara Maria cu o femeie. Sacrilegiu. Pângărire. IAD scrie pe fruntea mea.
         Eram jumătate coborât din autobus,când "Doamna" îmi zâmbeşte iar şi îmi spune:"Lasă totul în grija lui Dumnezeu"
          Dar cum pot face asta, când parcă sunt certat cu El ? 



luni, 14 martie 2011

Si iată-mă-s, tot eu, cel vechi...

Da, m-am întors.Contrar aşteptărilor, nu am avut nevoie de mai mult de o secundă să realizez că am greşit. Şi chiar dacă am greşit, data viitoare am să greşesc la fel. Ştii de ce ? Pentru că în opinia mea, nu am greşit, ci doar am fost altfel decât cum te-ai aşteptat.Şi la fel ca întotdeauna, îţi răspund cu o poezie, pentru că ştii că atunci când sunt dezamăgit,trist,deprimat, citesc poezii şi le împart cu tine.Pentru că asta simt. Sper să înţelegi.

Am legat...
            Marin Sorescu


Am legat copacii la ochi
Cu o basma verde
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si copacii m-au gasit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat pasarile la ochi
Cu-o basma de nori
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si pasarile m-au gasit
Cu un cantec.

Am legat tristetea la ochi
Cu un zambet,
Si tristetea m-a gasit a doua zi
Intr-o iubire.

Am legat soarele la ochi
Cu noptile mele
Si i-am spus sa ma gasesca.

Esti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Si toate sentimentele
Pe care am incercat sa le leg
La ochi.

joi, 3 martie 2011

Iubita mea, ti-am cumparat un munte...

Pentru ca in ultimele zile am citit poezii, multe poezii; pentru ca sunt melancolic, trist, deprimat; pentru ca am primit critici dar si aprecieri, aleg sa mai impart o poezie care mi-a placut mult, cu voi, cititorii mei. Si nu e Dinescu, e Paunescu .

"Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Am fost la targ, dar nu l-am luat pe bani.
Are paduri si rauri si o punte
In varsta de un milion de ani...

Ti l-am adus in brate pan' la poarta.
E minunat si piatra lui e grea,
Comertul ambulant cu munti se poarta...
Dar unde-ai sa-l asezi, iubita mea?

Ce munte colosal, un munte straniu,
Cu porci mistreti ce canta-n coruri: jir!
Iar in adanc sunt staturi de uraniu
Si-am dat putin pe el... un chilipir...

Si m-am certat cu fel de fel de lume
Caci toti voiau sa-l ia sa-l dea la nunti.
I-am injurat de fapte si de nume,
Nu stiu de ce toti oamenii vor munti.

Iubita mea, gaseste marea vale
In care sa-l aduc si sa-l rastorn
Si-apoi la nunta regasirii sale
Sa cant ca vanator al lui din corn...

Iubita mea ti-am cumparat un munte
Sa faci cu el ce-i sti si ce vei vrea,
Eu ma retrag in pesteri muribunde
Ca am uitat sa-ti mai soptesc ceva:
Am dat pe acest munte VIATA MEA.

Din marele bazar cu amanunte,
Platind cu viata tot ce scump era,
Iubita mea ti-am cumparat un munte...
Pacat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta."



Muntele - Adrian Paunescu

duminică, 27 februarie 2011

Sunt tanar, Doamna, tanar....

Sunt tânar, Doamna, vinul ma stie pe de rost
si ochiul sclav îmi cara fecioarele prin sânge, 
cum as putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreste si doar uitarea plânge.

Sunt tânar, Doamna, lucruri am asezat destul
ca sa pricep caderea din somn spre echilibru, 
dar bulgari de lumina dac-as mânca, satul
nu m-as încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânar, Doamna, tânar cu spatele frumos
si vreau drept hrana lapte din sfârcuri de cometa, 
sa-mi creasca ceru-n suflet si stelele în os
si sa dezmint zapada pierdut în pirueta.

Sunt tânar, Doamna, înca aripile ma tin
chiar de ating pamântul pe-aproape cu genunchii, 
aceasta putrezire ma-mbata ca un vin
caci simt curgând prin dânsa bunicile si unchii.

Sunt tânar, Doamna, tânar, de-aceea nu te cred, 
oricât mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara
desi arcasii cetii spre mine îsi reped
sagetile vestirii, sunt tânar. Buna seara!


                                    Mircea Dinescu


Buna seara si....bine v-am regasit.Nu stiu cati mi-ati simtit lipsa sau cati mi-ati dus dorul, insa mie mi-a fost dor de voi. Sincer. 
Stiam o parte a acestei poezii, care imi place mult si ma gandeam sa o impart cu voi.

joi, 10 februarie 2011

Bec in taun, bec in biznissss...

Am lipsit o vreme de pe blog, pentru că am fost plecat şi nu am avut timp să scriu. Şi chiar de aveam timp, n-aveam net şi chiar de aveam net, n-aveam chef şi chiar de aveam chef, n-aveam inspiraţie şi chiar....dar de ce incerc să mă disculp sau să dau explicaţii ? Aaaa, poate pentru Bogdan. :-)
N-am fost plecat departe. Am fost până-n "Cimişoara" , cum îmi plăcea mie să-i spun. Ei bine acum s-au cam schimbat treburile. E Timişoara şi e cu "T" mare de tipar. De ce ? Pentru că  e peste Arad (dacă m-ar auzi acum un arădean, m-ar bate cu pietre în piaţa publică sau m-ar lega de tramvai şi ar pune un banner mare : "ăstuia îi place Timişoara şi e arădean.Scuipaţi-l ! " )
Îmi place Timişoara pentru că :
     - are multe parcuri, găseşti un coş de gunoi la tot colţul, bănci curate, pe care te poţi aşeza fără să iţi faci probleme că iţi murdăreşti hainele ;
     - are Aeroportul Internaţional "Traian Vuia", care leagă vestul ţării de "restul lumii" pe când Aradul are şi el aeroport care leagă Aradul de Bucureşti şi cam atât (adică e folosit mai mult de oficialităţi, pentru deplasări la Bucureşti, parlamentari,senatori,oameni de afaceri) şi curse de maşini cu muuulţi cai putere ;
     - are mijloace de transport în comun curate şi care circulă după un program bine stabilit în vreme ce în Arad ca să ajungi dintr-un cartier în altul schimbi 2-3 tramvaie + timpi de aşteptare de 25 minute + vatmani care îţi închid uşa în nas şi se "scot" că cică e cu "senzori", doar ca să ajungă ei mai repede la capăt de linie să-şi bea cafeaua ;
     - timişorenii sunt binevoitori (sau culmea, am întâlnit eu doar oameni binevoitori), care te ştiu îndruma spre gară, aeroport... ştiu toţi ce troleu sau bus te duce acolo sau dincolo şi toţi îţi răspund cu zâmbetul pe buze ; vino în Arad să vezi cum e ; nu se descurcă omu' nici cu harta în mână ;
     - cerşetorii te roagă frumos să le dai un leu şi au "pancarte cu icoane, cu adeverinţe sau bilete de ieşire din spital şi toate 'cele"...nu îţi bagă mâna în buzunar, nu te înjură, nu te scuipă dacă nu le dai (şi acum o să ziceţi : măh, tu ai întălnit doar cerşetori civilizaţi" ....poate) ;
     - îmi place că ei au drumuri şi parcări şi borduri şi pavaje şi parapeţi şi indicatoare şi şoferi (nu începători) şi e respect în trafic, troleul nu e blocat în trafic două ore de vreo cucoană care parchează aiurea,că e promoţie in mall la nu ştiu ce ţoale şi ea trebuie să fie prima acolo, aşa cum se întamplă des în Arad ;
     - şi aş mai puncta câteva lucruri care-mi plac în Timişoara dar i-aş face pe timişoreni să fie prea plini de ei.
Nu îmi place în Timişoara pentru că :
     - gara de nord, adică poarta de intrare în oraş e cam...adică ar putea arăta muuuult mai bine ; nu ştiu dacă ţine de Primărie, de Consiliul Judeţean sau de C.F.R., dar cred că autorităţile ar trebui să se implice ( şi ) aici mai mult ;
     - nu îmi place că mijloacele de transport sunt " prea moderne" ...adică cum dom'le e posibil ca şoferul troleului să fie anunţat că au urcat 8 călători şi au fost efectuate doar 6 validări, adică e vreun nenea invizibil care numără oamenii care urcă si îi urmăreşte pe cei care validează sau nu biletul ? NU.Răspunsul e tehnica bat-o vina. Poi la Arad mă plimb o oră cu un bilet şi nu mă întreabă nimeni de sănătate şi schimb 3 tramvaie şi dacă se nimereşte să fie tramvai cu compostoare, atunci mă plimb gratuit toată ziua, doar de-aş avea timp. De asta am punctat aici, chiar dacă ar trebui ca asta să fie o bilă albă pentru Timişoara, mie îmi place să mă plimb gratuit cu mijloacele de transport în comun, deşi o fac foarte rar ;
     - ar trebui să se "inventeze" ceva, nu ştiu ce, pentru a putea fi alungată ceaţa de pe aeroport, aşa cum se alungă norii cu rachete antiploaie sau cum se cheamă ploaia cu "dansul ploii" sau ce ştiu eu, dar să se gasească o metodă ;
     - şi ar mai trebui ca Timişoara să fie mai aproape de Arad, să fie oraşe infrăţite, să nu existe rivalitatea asta între ele, dar toate astea, prin 2058, când va fi gata autostrada Arad-Timişoara.

Pam-pam. Duminică mă întorc în Timişoara.

miercuri, 2 februarie 2011

Spune-mi în ce zi te-ai născut, ca să îţi spun ce face Mercur, Saturn şi Uranus pentru tine...

Influenta zilei de nastere in zodia ta.


Dupa cum stiti, caracteristicile unei persoane nu depind numai de constelatia traversata de Soare la momentul nasterii – horoscopul traditional european. Aproape la fel de important este ascendentul – adica planeta care se afla la orizont la ora nasterii – spunandu-se ca aceste caracteristici influenteaza persoana mai ales dupa varsta de 30 de ani, dar si constelatia traversata de luna in momentul nasterii, care determina principalele dorinte ale respectivei persoane, sau planeta aflata la zenit, care spune multe despre aptitudinile profesionale. Mai putin se stie insa ca si ziua din saptamana in care te-ai nascut influenteaza caracteristicile zodiei tale. Exista chiar un zodiac birmanez bazat pe aceste zile, care include 8 zodii (miercurea fiind guvernata atat de Mercur, cat si de Rahu). 



Luni: Daca te-ai nascut lunea, esti protejata de Luna, iar in zodiacul birmanez faci parte din zodia tigrului. Esti o persoana activa, nu iti place sa stai sau sa vezi oameni stand. Atat de activa incat uneori devii inconstanta. Esti posesiva si grijulie, uneori exagerat de grijulie. Cu cat te vei lasa mai mult ghidata de intuitie si de sentimente, cu atat mai usor iti va fi sa atingi succesul. 

Marti: Esti protejata de planeta Marte, iar in Birmania te-ai numi leu. Ai talent de lider si multa vointa, esti tentata sa le iei apararea celor slabi si sa dai dovada de noblete. Cand te superi insa, devii impulsiva si poti distruge tot ce ai construit. Cu cat mai organizate sunt lucrurile in jurul tau si cu cat mai multa putere de decizie ai, cu atat iti va fi mai usor sa reusesti in viata.

Miercuri: Daca te-ai nascut miercuri pana la pranz, esti protejata de Mercur, iar daca te-ai nascut in a doua parte a zilei, esti protejata de Rahu, sarpele care inghite luna. Faci parte din zodia Elefantului. Esti entuziasta si imprevizibila, traiesti fara griji, unoeri exagerezi cu entuziasmul si dai de incurcaturi. Daca esti nascuta sub protectia lui Rahu, firea ta devine chiar contradictorie – devii imprevizibila chiar si pentru tine insati. Altminteri, esti independenta si iti place sa rezolvi lucrurile fara ajutorul celorlalti. In viata ai nevoie de intimitate si de libertate de miscare. 

Joi: Esti protejata de Jupiter, iar in zodiacul birmanez esti sobolan. Nu te speria, sobolanul e vazut ca un animal inteligent si viclean, care stie sa se descurce si sa exploateze chiar si cele mai mici posibilitati. Cand iti propui ceva, esti de neoprit. Iti place sa filozofezi, atat de mult incat uneori devii ipocrita. Te imprietenesti usor cu ceilalti si, pentru a avea succes, este recomandat sa alegi o cariera care presupune comunicarea si diplomatia. 



Vineri: Daca te-ai nascut vinerea, esti protejata de Venus si faci parte din zodia birmaneza a porcului de Guineea. Ai inclinatii artistice, dar si o predispozitie spre lene si comoditate. Esti sensibila, dar si exagerat de pasionala in dragoste, uneori chiar vulgara. Esti milostiva, dar si orgolioasa. In viata va va purta noroc tot ce este frumos si artistic.


Sambata: Te-ai nascut sub protectia lui Saturn si faci parte din zodia dragonului. Rolul tau cel mai bun este acela de a-i ajuta pe ceilalti, pentru ca astfel sa poti evolua. Esti mana dreapta ideala pentru orice lider, cu conditia sa accepti unul. Ai simtul umorului dezvoltat si stai bine si cu forta fizica. Pentru a avea succes in viata trebuie sa ai grija in slujba cui iti pui calitatile.


Duminica: Esti nascuta sub protectia Soarelui si faci parte din zodia Garudei, puternica pasare din mitologia orientala. Esti puternica si iti place sa accepti provocarile, fiind mereu plina de optimism. Stii sa ii ajuti si sa ii inspiri pe cei din jur. Esti predispusa spre rolul de lider, insa trebuie sa ai grija sa nu cazi in pacatul mandriei exagerate. Pentru a avea noroc, trebuie sa ai incredere in tine si in fortele proprii.

Mai multe aflati aici.

vineri, 28 ianuarie 2011

Ah, iubirea !

Se spune despre iubire că uneori aleargă, alteori zboară, zburdă cu unii, păşeşte grav alături de alţii, transformă în gheaţă sau pune în flăcări ; îi răneşte pe unii, pe alţii îi omoara chiar ; ca un fulger apare şi la fel ca el în acelaşi moment poate dispărea ; face orice cetate să cedeze după o noapte de asediu, căci nu există forţă ce poate să'i reziste. 
Aşa o fi ?

joi, 27 ianuarie 2011

Parcă tu nu ştii că te iubesc...

Arlechin : Ce s-a întâmplat ?
Colombina : Nimic.
Arlechin : Dar ?
Colombina : Dar ce ?
Arlechin : Poi aseară n-ai apărut deloc, iar azi abia mi-ai răspuns la mesaje.
Colombina : ...
Arlechin : Aveam impresia că mă eviţi.
Colombina : Nu.
Colombina : Nu te evit.
Colombina : Sunt doar cu gândurile aiurea.
Arlechin : O să fie bine, ai să vezi.
Arlechin : Unde e optimismul tău ?
Colombina : Ştiu, dar nah...am emoţii.
Colombina : Nu trebuie să fie bine, ci perfect !
Arlechin : O să fie aproape de pefect atunci.
Arlechin : :-)
Colombina : :-)
Arlechin : Aşa. Să te văd mereu cu zâmbetul pe buze.
Arlechin : E cel mai frumos accesoriu al unei femei.
Arlechin : Bine, tu eşti frumoasă şi când nu zâmbeşti, dar eu vreau să zâmbeşti mereu.
Arlechin : Da ?
Colombina : Da, să trăiţi !
Arlechin : Parcă tu nu ştii că te iubesc.




Eşarfă în dar...

Lume, lumeeee, blogolumeeee....pentru că se apropie o zi importantă şi pentru că trebuie să îi fac un cadou şi pentru că e o finuţa şi pentru că îi plac chestiile înflorate, colorate, cu imprimeuri, practice şi pentru că încă e iarnă şi pentru că îi ţine de cald şi pentru că mie mi-a plăcut şi pentru că am de ales între 3 modele şi pentru că vreau şi părerea vostră şi pentru că am dat de o ştrumfiţă, care are şi ea eşarfe şi pentru că mi-a venit ideea ascultând melodia asta :


                                                     1.
                                                     2.
                                                      3.
Eu parcă aş opta pentru modelul al doilea.Voi ce ziceţi ?
Şi pentru că i-am mai comandat ceva pe net şi pentru că incă nu a ajuns şi pentru că atunci cănd va ajunge am să pun poze :-P

marți, 25 ianuarie 2011

Written in the Stars...

It's written in the Stars....

Încă o leapşă.

Din pană de idei, de plictiseală şi fiindcă văd că e la modă să te "lepşuieşti", preiau o leapşă de pe blogul lui C.L.M. http://crazy-in-loveee.blogspot.com/2011/01/din-nou.html#comments
Aşadar :

SUNT…..un tip atipic !
AŞ VREA...să am mai multă încredere în mine
PĂSTREZ... şi acum primul cadou, al primei mele iubite (un ursuleţ de pluş mirosind a parfumul ei şi culmea, încă miroase,deşi au trecut câţiva ani de atunci).
MI-AŞ DORI...să mă iubească persoana iubită aşa cum o iubesc eu.
NU ÎMI PLACE... să mă barbieresc; să mă trezesc dimineaţa; să îmi spăl maşina; să stau pe tuşă la fotbal; să fac curăţenie după sorămea;...şi lista-i lungă :-))
MĂ TEM...de şerpi; de falsitatea oamenilor; de virusuri, microbi, bacterii ; iar uneori mi-e frică de mine.
AUD... doar ce vreau eu.
ÎMI PARE RĂU...că nu am luat licenţa cu o notă mai mare; că nu am spus ceea ce simt la momentul potrivit; că nu am rămas în Germania atunci când am avut ocazia.
ÎMI PLAC...cărţile; florile( da, florile, ai citit bine); călătoriile; gropiţele lui Simo( şi nu numai) :-))
NU SUNT... dispus să mint pentru "a-mi scoate prietenii din groapă"
CÂNT... doar pentru mine şi doar când am căştile în urechi( ca să nu mă aud) :-))
NICIODATĂ... n-am s-o uit pe Aimee si pe Dee Deee
RAR...se întâmplă să mă îmbolnăvesc
PLÂNG... să mă descarc,dar niciodată în faţa prietenilor.
RÂD...atunci când am succes; când sunt cu Dee Deee sau cu Simo; când şeful recunoaşte că eu am dreptate; 
NU SUNT MULŢUMIT... de mine, pentru că pot mai mult, dar mi-e lene.
NU ÎMI PLACE... întrebarea asta a mai fost o dată
SUNT CONFUZ...atunci când sunt trădat
AM NEVOIE...de prieteni
AR TREBUI...să pun o poză cu mine aici pe blog...GLUMESC :-))


I'm beggin'...beggin' youuuu.....

luni, 24 ianuarie 2011

HIMÉRIC adj. v. fantastic, fantezist, iluzoriu, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, nerealizabil, utopic, utopist.

Mă visez dezmierdându-te în noapte, ţinându-te în braţe şi cuprinzându-te toată, ...iar pe tine, pierzându-mă în săruturi  nesfârşite. Îţi dăruiesc sufletul şi îţi cer în schimb doar dorinţă. În vise totul e permis. Prinde-mă într-un dans de şoapte şi cântă-mi iubirea,aşa cum doar tu ştii să o faci. Ia-mă din lumea mea şi transformă-mă în... parte din tine. Doar iubire îţi pot dărui. Iubire...e atâta lume între noi. E vis ? Oricum, îmi vei rămâne o himeră.

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Music(a) 1

Citate (1)...


Şi dacă perla de mare preţ, pentru a cărei dobândire un om renunţă la toate bunurile, se dovedeşte până la urmă a fi falsă, ce contează, câtă vreme cel ce o are nu ştie. Andre Gide

miercuri, 19 ianuarie 2011

Leapşă 2

( preluată de la C.L.M. )


In copilărie, când eraţi mic/mică :


1.Ce răspundeaţi la întrebarea: ce vrei să te faci când vei fi mare?

Doctor, ca să o vindec pe mama, care era bolnavă.
2. Care erau desenele animate preferate?
Îmi plăceau tare mult "Tom&Jerry","Thomas" (desenele acelea cu trenuleţele cu feţe zâmbitoare) şi "Transformers". Puţin mai târziu, când eram umpic mai măricel, mă uitam cu drag la (dar să nu râdeţi ) "Sailor Moon" şi la "Viaţa cu Louie"
3. Care a fost cea mai frumoasă zi de naştere sărbătorită şi de ce?
Cred că aniversarea de 20 de ani, pentru că am schimbat prefixul şi am avut mulţi mulţi invitaţi şi două torturi mari.
4. Ce jocuri preferate aveaţi?
Mă jucam foarte mult cu mingea, dar şi " De'a v'aţi ascunselea", "Raţele şi vânătorii" şi multe alte jocuri de grup, pentru că îmi plăcea să fiu mereu înconjurat de mulţi copii.
5. Ce vă doreaţi să faceţi neapărat şi încă nu aţi reuşit?
Niciodată nu am reuşit să îl conving pe tata să se joace cu mine sau să îmi cumpere jucării.
6. Care a fost prima pasiune sportivă şi nu numai?
Fotbalul, bineînţeles.
7. Care a fost primul cântareţ/grup muzical preferat?
Parcă îmi plăceau fetele de la Candy.
8. Cel mai frumos obiect cerut (eventual primit) lui Moş Crăciun, Nicolae?
Nu prea îi ceream nimic "moşului" pentru că ştia tot timpul ce să îmi aducă.




Iar acum cea de-a doua leapşă.
Trebuie să postez clipul uneia dintre melodiile mele preferate şi să scriu despre ea, doar că îmi plac multe melodii şi mi-e tare greu să mă decid.






E o melodie foarte frumoasă. Sper să vă placă şi vouă. Enjoy !!!


Nu pasez leapşa nimănui.